sanziene

NOAPTEA SANZIENELOR


Singura sarbatoare pagana pe care o regasim in calendarul crestin-ortodox este la 24 iunie – Sanzienele sau Dragaica. Unele surse spun ca numele vine de la Santa Diana zeita romana a vanatorii si padurilor; altele spun ca-si trag numele de la micile flori de camp, galben-aurii cu miros dulce, suav – sanzienele. Li se mai spune Frumoasele, Zanele, iar in sudul tarii – Dragaicele. Spre deosebire de iele, care sunt zanele rele ale padurii, Sanzienele sunt zane tinere si frumoase, blande si vesele. Se mai spune despre ele ca-i ajuta pe oameni sa se tamaduiasca, sa-si gaseasca perechea sau sa afle viitorul recoltei.

Tot ele, se spune, „amutesc cucul” ; el canta prima oara de Blagovestenie, cam pe 25 martie si continua sa cante timp de 3 luni si apoi, brusc, spre sfarsitul lunii iunie, in perioada solstitiului de vara, cantecul cucului inceteaza. Cantatul cucului – se spune – dezvaluie oamenilor cat mai au de trait si, fiindca numai Dumnezeu stie cat ii e dat omului sa traiasca, ele ii iau cantul. Pe seama lor circula in popor proverbul „cine le vede nu le crede, cine le-aude nu le raspunde”. Se mai spune ca in noaptea de 23/24 iunie Sanzienele danseaza, plutesc pe Pamant si indeplinesc ritualuri benefice pentru locuitorii sai. Sanzienele sunt denumite in Dobrogea, sudul Moldovei si Muntenia – Dragaice sau Dragaica sau Sanziana, Mireasa, Imparateasa ori Regina holdelor. Ritualurile Dragaicei sunt identice cu cele ale Sanzienelor din Oltenia, Banat si Transilvania, iar cel care a descris pentru prima data acest obicei a fost Dimitrie Cantemir.


Dansul Sanzienelor

Sarbatoarea de Sanziene tine o noapte si-o zi si incepe la asfintitul zilei de 23 cand fetele si feciorii culeg flori de sanziene si fac din ele coronite inmiresmate; pentru fete si femei coronita are forma rotunda care prefigureaza Soarele a carui sarbatoare este de fapt aceasta. Pentru barbati si flacai coronitele sunt in forma de cruce ; chiar si batranii isi fac coronite si vom vedea de ce. Odata culese florile, alaiul se intoarce-n sat, unde se-ncing hore in timp ce sunt facute multele coronite. Cand sunt gata incepe Dansul Sanzienelor, in care satenii, flacai si fete, impodobesc stalpii portilor, ferestrele caselor, chiar cimitirele pentru ca se spune ca ele apara oamenii si odihnesc mortii. Apoi, cu chiuituri, veselie si strigaturi, fiecare arunca pe case ori pe patuluri coronita sa, punandu-si fiecare o dorinta sau o intrebare : fetele, bineinteles despre feciori, femeile despre gospodarie, flacaii despre fete, barbatii despre recolte, iar batranii despre sanatate si viata. In cazul in care coronita ramane pe acoperis, dorinta se implineste ; cazand, inseamna ca nu.


Noaptea focurilor

Sarbatoarea continua si este o sarbatoare a Soarelui, a dragostei si a setei de viata. Cu bucurie si plini de voiosie, alaiurile pornesc acum – este deja noapte – spre dealuri, pe campii, in liziera padurii sau pe malul raurilor. Incepe „noaptea focurilor” si a „facliei de Sanziene”. Flacaii poarta torte, faclii aprinse, aprind si focuri, in care se intrec: cine, ce sat are focul cel mai viu, are cei mai multi flacai care se intrec in rotirea facliilor, cine e mester mai priceput sa scoata mai multe scantei. Spectacolul este mirific. Se sare peste foc, apoi se scalda-n rau perechi-perechi fiindca e sarbatoarea dragostei. Nevestele tinere se scalda-n roua sanzienelor pentru a „purcede grele” adica pentru a avea copii si pentru ca acestia sa fie frumosi si sanatosi. Se intorc in sat tarziu, obositi dar bucurosi.


Iarba de leac

Inainte de a se culca, insa, fetele mari pun sub perna sanziene pentru a-si visa alesul, batranii si bolnavii se-ncing cu flori de sanziene pentru ca Sanzienele „iti iau durerea”, fetele isi pun in san aceleasi flori, pentru a mirosi frumos. In dimineata de 24 iunie, incaodata se scalda-n roua, isi pun flori in par si pleaca pe coclauri, prin paduri, poiene si livezi: buruienile de leac, culese acum sunt motivul pentru care toata suflarea se agita. Ierburile de leac culese in ziua de Sanziene sunt considerate cele mai tamaduitoare si toti le cunosc si le culeg, cantand, glumind si razand.

Obiceiurile de Sanziene (Dragaica) sunt pastrate mai bine in Lunca Somesului, Maramures si Oltenia, dar ele sunt intalnite in toata tara sub o forma sau alta. Este o sarbatoare vesela, de pe urma careia, toamna, se fac multe nunti.
Daca aveti ocazia, mergeti sa asistati la o astfel de sarbatoare. Este o ocazie buna sa vedeti ca, inca, se pastreaza obiceiuri stramosesti si ca, inca, poporul roman n-a uitat sa rada si sa se veseleasca romaneste.