dictionar de halloween

DICTIONAR DE HALLOWEEN

Strigoii

In mitologia romaneasca, strigoii sunt sufletele rele ale mortilor, iesite din morminte in timpul noptii. Acest cuvant este derivat din cuvantul roman "striga", care este la randul sau legat de italienescul strega, ce inseamna vrajitoare. In folclor apar multe referinte la aceste entitati, prin povestile cu strigoi.

Se zice ca strigoiul este chel in crestetul capului. El nu mananca usturoi si ceapa, se fereste de tamaie, iar inspre sarbatoarea de Sfantul Andrei doarme afara. Sira spinarii ii este prelungita in forma de coada, acoperita cu par.

Pentru omorarea acestora, se cauta mormantul celui presupus a fi strigoi si i se citeste randuiala de catre preoti (care de multe ori nu are nici o putere) si i se bate in inima un par de stejar, de tisa sau de frasin, se inteapa cu un cui sau un cutit, pentru a ramane legat de sicriu si anu putea iesi pentru a face rautati.

Moroii

Moroii, dupa cum isi inchipuiesc si cred romanii, sunt un fel de strigoi mici care se fac din copiii cei „pierduti“ adica nascuti fara vreme, sau din copiii ce se nasc morti precum si din cei nou nascuti ce mor pana a nu fi botezati.

Copiii acestia pana la al saptelea an vin si cer lapte de la mamele lor. Dupa al saptelea an insa, din noaptea in care s-au ingropat, in fiecare noapte urmatoare se scoala din mormant si incep a striga de cate trei ori la rand „botez“ si daca se intampla sa-i auda cineva si-i boteaza, atunci tac si se intorc in mormintele lor de unde nu mai ies niciodata.

Daca insa sunt boteazati ei se fac moroi si devin spaima si groaza tuturor oamenilor care se intampla sa-i vada sau sa-i intalneasca sau sa treaca pe unde sunt ei ingropati. Romanii din Banat cred ca acei copii „pierduti“ merg in cealalta lume la un loc rau si nicidecum la unul bun impreuna cu cei botezati, iar in nordul tarii exista credinta ca ei se prefac in diavoli care plang si se vaita prin intuneric timp de un an intreg, blestemandu-si parintii ca nu i-au botezat.

De aceea, mamele care au avut nenorocirea sa piarda vreun copil, sa-l nasca mort, sau sa-i fi murit copilul nebotezat, pentru a evita ca dupa al saptelea an copiii lor sa se faca moroi, trebuie sa ia in fiecare an angheazma mare de la biserica in ziua de Boboteaza si sa stropeasca mormantul cu ea.

Ielele

Ielele sunt fapturi feminine supranaturale din mitologia romaneasca, foarte raspandite in superstitii, carora nu li se poate stabili insa un profil precis, din cauza inconsecventei folclorului; totusi, forma mitologica preferata este a unor fecioare zanatice, cu mare forta de seductie si cu puteri magice, cumuland atributele Nimfelor, Naiadelor, Dryadelor, intrucatva si a Sirenelor.

Se sugereaza ca ar fii posibil ca in trecut sa fii fost preotesele unei zeitati dacice. Ielele se crede ca apar mai ales noaptea la lumina lunii, in hore, in locuri retrase (poieni, silvestre, iazuri, maluri de riuri, rascruci, vetre parasite sau chiar in vazduh), dansand goale, mai rar cu vestmant de zale, sau infasurate in valuri transparente si cu clopotei la picioare; fostul lor ring de dans ramane ars ca de foc. Uneori doar cu trup aparent, alteori sunt doar naluci imateriale, cu aspect iluzoriu de femei vesele.

Varcolacul

Un varcolac este un demon care mananca Soarele si Luna, generand in acest fel fazele Lunii si eclipsele. Multiplele reprezentari ale acestei creaturi, de la animale reale(lupi,caini), la cele fantastice(zmei, balauri) au condus la un mister asupra formei demonului.

Varcolacul este reprezentarea raului care disturba ordinea fireasca a lumii, iar orice abatere de la ordinea stabilita de comunitate poate genera un varcolac. Astfel, varcolacii, ca si strigoii sau moroii, pot proveni din foarte multe surse, cum ar fi: copii nebotezati, nascutii cu anomalii, oameni care si-au ucis un frate sau o sora, sau chiar o actiune contrara unei traditii poate genera un varcolac.

Omul-varcolac se va transforma in timpul unei eclipse, iar de cele mai multe ori, sufletul sau este cel care va urca in cer si va manca Soarele sau Luna. Daca legatura sufletului cu trupul este intrerupta in timpul transformarii, sufletul este pierdut pe vecie.

Modurile de alungare sunt numeroase si implica de obicei zgomotele de metale, cum ar fi tragerea clopotelor, baterea fiarelor intre ele.


Vrajitoria

Vrajitoria, in variate contexte istorice, religioase si mitice este folosirea unor presupuse puteri supranaturale sau magice. O vrajitoare este o persoana care practica vrajitoria. In contexe moderne de practicare a vrajitoriei, in special in cel Wicca, si barbatii pot fi incadrati drept "vrajitori"



Vampir

Primele legende cu vampiri au aparut in mileniul IV i.H. in Egipt. Legenda Gemenelor relateaza faptul ca Regele si Regina au luat ca prizoniere doua vrajitoare,in dorinta de a inlatura canibalismul si de a afla secretele vrajitoarelor.

Raspunsurile vrajitoarelor nu i-au satisfacut pe cei doi suverani si astfel vrajitoarele au fost supuse celor mai teribile modalitati de tortura.

Un spirit rau,din dorinta de razbunare impotriva ofensei aduse, o poseda pe Regina Egiptului.Corpul material al Reginei fuzioneaza cu nucleul spiritului si astfel ia nastere o noua creatura care se hraneste cu sange si se inmulteste prin transmiterea propriului sange unei persoane muribunde.Regele transformandu-se si el vampir,cei doi suverani devin primi vampiri.

Fascinatia pentru vampiri pana intr-acolo incat oamenii de stiinta au incercat sa explice fenomenul. Vampirismul a fost pus pe seama unei boli foarte rare numita porfirie ale carei simptome se aseamana foarte mult cu caracteristicile vampirismului.

Bolnavii de porfirie evita lumina prea puternica a soarelui.Porfirinele sint niste pigmenti rosii si purpurii aflati in celulele singelui.Excesul de porfirine poate produce o dezvoltare masiva a pilozitatii organismului precum si malformatii grave ale gingiilor prin retractia mecanica a acestora.

Excesul de porfirine duce si la aparitia de leziuni la nivelul epidermei expuse la lumina prea puternica a soarelui. Boala a fost diagnosticata abia in secolul XX si nu este tratabila.
In Evul Mediu deficienta de fier aparuta la bolnavii de porfirie putea fi compensata doar prin consumul de singe.

Exista si o a doua latura a vampirismului,si anume vampirismul energetic.Vampirismul energetic se poate explica prin faptul ca exista niste diferente energetice intre organisme diferite care tind sa se echilibreze de la sine. Vampiri se tem foarte mult de usturoi si de cruce iar ca sa scapati de ei trebuie sa recurgeti la clasicul tarus infipt in inima

Fantomele

Fantomele nu sunt o inventie de data recenta. Printre cele mai vechi relatari istorice se numara si cele venite din lumea romana. De exemplu, istoricul Suetonius povesteste ca, dupa ce a fost asasinat pentru cruzimea sa, Caligula ar fi revenit ca fantoma si i-a terorizat nopti la rind pe soldatii de garda.

Se spune ca sunt mai multe situatii in care spiritele celor morti “se intorc”. Astfel, s-a incetatenit ideea ca, de cele mai multe ori, o fac pentru a-si manifesta nemultumirea sau pentru a-i avertiza pe cei dragi asupra unui pericol. Mai este retinuta si situatia in care, dintr-un motiv sau altul, drumul lor catre lumea cealalta nu a fost parcurs pana la capat. Nu au ajuns, nici “dincolo”, insa nici in lumea celor vii nu se mai afla.

Misticii sunt de parere ca este vorba despre suflete prea legate de cele pamintesti, care nu reusesc sa se impace cu gindul ca au trecut intr-o alta dimensiune, in care nu mai au corp.
Dezorientate, ele cauta sa revina si bintuie de o parte si de alta a granitei dintre cele doua lumi, pina isi vor intelege destinul.

In fine, dar nu in ultimul rind, se mai vorbeste despre spiritele neimpacate, care doresc sa se razbune si nu isi gasesc linistea pina nu repara o nedreptate. In aceste conditii, sunt de inteles obiceiurile prin care se urmareste “imbunarea” spiritelor.

O alta teorie explica de ce apar cu precadere fantome in situatii traumatizante (crime, sinucideri etc.). Se presupune ca energia emotionala extrem de intensa degajata in imprejurari deosebite se impregneaza, cumva, in zidurile cladirii. Ar fi vorba despre o energie remanenta, energie pe care persoanele dotate cu o sensibilitate sporita sunt capabile sa o perceapa sub forma de imagini sau sunete.

In spiritul acestei teorii, vinatorii de fantome nu alunga, de fapt, pe nimeni, ci efectueaza doar o operatiune de “curatire energetica”. Practic, acelasi lucru l-ar face si preotii care sfintesc casele oamenilor, insa prin puterea credintei.

Spiritism

Spiritismul este o doctrina filosofica aparuta in Franta la mijlocul sec. al XIX-lea, apartinand pedagogului Denizard Rivail, sub pseudonimul Allan Kardec. Termenul a fost atribuit ca distinctiv doctrinei pe care urma sa o publice, dar datorita faptului ca deriva dintr-un cuvant din limbajul comun a fost repede incorporat in uzul normal si este folosit pentru a numi si alte doctrine.

In 1855 Denizard Rivail a inceput sa cerceteze un fenomen relativ cunoscut in acea vreme – "mesele care se rotesc" sau "mesele care vorbesc": e vorba de mese si obiecte in general care pareau a se umple cu o stranie vitalitate. Dupa doi ani dedicati investigarii, nu a considerat ca fraudele evidente pe care le-a intalnit pe parcurs sunt motive suficiente pentru a concluziona ca toate acele fenomene sunt erori sau sarlatanii.

Convins personal de realitatea existentei fenomenului si de posibilitatea ca acesta sa fie provocat de suflete ale mortilor, Rivail a mai facut un pas: in loc de a se dedica "dovedirii stiintifice" a existentei acestor fenomene, Kardec si-a mutat atentia asupra posibilitatii, pe care o considera reala, existentei unei explicatii de natura spirituala sau mediumnica, cu beneficii pentru umanitate.